O cioară trăia în pădure și era foarte mulțumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă…
“Această lebădă este atât de albă”, s-a gândit cioara. “Și eu sunt atât de neagră… Această lebădă trebuie să fie cea mai fericită pasăre din lume.”
Având gândurile acestea în minte, cioara i-a spus lebedei că ea se consideră urâtă fiindcă e neagră și mică și nici nu are gâtul lung…și nici nu plutește pe apă…
Lebăda i-a răspuns: ”Să știi că te înțeleg perfect. Și eu simțeam că sunt cea mai fericită pasăre din lume până când am văzut un papagal care avea două culori. Așa că acum cred că papagalul este cea mai fericită pasăre care a fost creată vreodată”
Auzind asta, cioara a mers să vorbească papagalul.
Papagalul i-a explicat la rândul său:
“Am trăit o viață foarte fericită până când am văzut un păun. Eu am doar două culori, însă păunul are o multitudine de culori, care mai de care mai frumoase.”
Mai târziu, cioara a mers ”în vizită” la grădina zoologică unde era un fazan ale cărui pene aveau într-adevăr o multitudine de culori. Mai mult decât atât, a văzut că erau sute de oameni adunați ca să îl vadă.
După ce oamenii au plecat, cioara s-a apropiat de păun.
“Dragul meu păun”, a spus cioara… “Ești atât de frumos încât în fiecare zi mii de oameni vin să te vadă.
Când oamenii mă văd pe mine, imediat mă gonesc, iar asta mă face să fiu tare tristă.
Dar cred că tu ești cu adevărat cea mai fericită pasăre de pe planetă.”
Păunul a răspuns: “Am crezut dintotdeauna că sunt cea mai frumoasă și fericită pasăre de pe planetă. Însă din cauza frumuseții mele, sunt închis în această grădină zoologică. Am cercetat cu mare atenție gradina zoologică și am realizat că cioara este singura pasăre care nu este închisă într-o cușcă.
Drept urmare, zilele trecute m-am gândit cât de bine ar fi să fiu și eu o cioară ca să pot să hoinăresc fericită pretutindeni.”
Morala:
Ai grijă ce-ți dorești fiindcă nu tot ceea ce strălucește este valoros pentru tine!
*S-ar putea să-ți placă și Povestea măgarului
