Acum câțiva ani ieșisem la o terasă cu două bune prietene. Vorbeam ca de obicei despre job și de cum sunt ”ăia” care ne storc ca pe niște lămâi ca să bea ei fresh-ul iar noi să rămânem doar cu cojile. 
La un moment dat, una dintre ele, privindu-mă fix în ochi mi-a zis:
”Lasă, nu te mai văita că asta-ți place să faci. Tu ești femeia de serviciu a companiilor.”
Imaginează-ți cum a sunat asta în urechile unui director financiar care doar asta știa să facă de mai bine de 20 de ani. Prima mea reacție a fost să-i trag una în cap. Mi se părea că mă jignește cumplit. Aproape că plângeam.
Doar că ea nu mă jignea, ci mă ajuta să văd ceea ce eu nu vedeam. Peste tot pe unde mă duceam, făceam curat după mizeria pe care alții o lăsaseră înaintea mea. Când totul era ”uscat și parfumat” cum ar zice reclama, plecam spre o nouă provocare
Câți dintre angajați sunt nemulțumiți de job-urile lor?
Statistic vorbind, peste 60% dintre angajați sunt nemulțumiți de job-urile lor dar rămân blocați în ele findcă sunt prea bine plătiți ca să plece. Cel puțin asta susține firma Aon Hewit care a realizat studiul. Eu întorceam statistica cu fundul în sus fiindcă stăteam doar cât era nasol. Când se făcea frumos…plecam. Într-o lume a rigorii și cifrelor eu mergeam contra curentului ca un somon sinucigaș care mai face încă un salt sperând că nu o să-l înșface ursul.
Într-o zi însă, am răsturnat încă o dată statistica și am plecat doar fiindcă m-am săturat.
– Să nu dorm nopțile de grijile companiei.
– Să răspund la mail-uri la 22,40 în noaptea de revelion.
– Să-mi iau concendiu maxim 5 zile legate și alea doar între 25 și 1.
– Să răspund la pretențiile absurde ale unora care nici nu trăiau în țara asta dar se credeau mai deștepți decât toți care o locuiau.
– Să dau semnătură ca să nu mă ia salvarea când ”muream” pe altarele ultimului buget, ultimului proiect, ultimului… marafet ridicat la rang de importanță capitală.
Înainte de a te îmbolnăvi de ficat sau de a-ți deregla tiroida sau orice altceva, ascultă de un pățit care s-a înțelepțit.
– Îți zic prietenii că ești fraier(ă) că nu-ți iei mașină pe credit? Nu-i asculta. Rămâi în banca ta. Ți-o vei lua atunci când o să câștigi în 6 luni cât să ți-o permiți.
Până atunci, păstrează-ți libertatea, fiindcă ea îți permite să pleci când vrei și unde vrei și să te angajezi sau să te muți oriunde altundeva.
– Dacă ai nevoie de 2 sau mai multe job-uri ca să poți trăi decent, alege-l pe acela care te satisface cel mai mult și dă tot ce poți tu mai bun doar acolo. Renunță la celelte jon-uri care-ți consumă resurse și nu-ți oferă ceva pe măsura efortului tău.
Învață și devino cel mai bun om în branșa ta. Fie vei atrage atenția concurenței, fie îți vei deschide pur și simplu firma ta fiindcă de acum ai devenit expert în branșa ta.
– În ziua în care nu o să te mai duci cu bucurie la job-ul tău, începe să cauți altceva.
De ce?
Din același motiv pentru care atunci când ți-au crescut picioarele ți s-au cumpărat pantofi noi.
Fiindcă nu ți se mai potriveau cei vechi.
Cum ar fi fost să te trimită la școală cu picioarele pline de bășici sângerânde și șchiopătând?
Coșmar, nu-i așa?
Ei bine, când te duci spre un loc de muncă pe care-l urăști este ca și cum ai umbla încălțat în cei mai mici pantofi și ai continua să lași o dâră de sânge în urma ta doar ca să dovedești că tu meriți statuia aia pe care nimeni nu ți-o va ridica.
Viața ta s-ar scrie cu totul altcumva dacă ți-ai da voie ca ceea ce visezi să și realizezi.
Ai putea să faci ce-ți place, când îți place și cu cine-ți place toată viața. Într-o zi, riscând, ai putea rămâne rămâne fericit(ă) toată viața…
Dacă ai un vis pe care-l pritocești demult, vezi că s-a dospit deja!
Nu mai ezita!
”Învață din greșelile altora. Nu poți trăi suficient încât să le faci pe toate.”- Eleonor Roosevelt
Cred că o să-ți placă și articolul acesta.
