Nu ești o etichetă

Oamenii se grãbesc sã judece spre a nu fi ei înşişi judecaţi – Albert Camus

Pe cine judeci de fapt?

Uitã-te puţin la persoana din fotografie. Priveşte mâna ei. Priveşte cum ţine un deget îndreptat spre persoana pe care o judecã, dar în acelaşi timp, celelalte 3 degete sunt orientate chiar spre propria persoanã.

Deci, atunci când judeci, pe cine judeci de fapt? Pe cel din faţa ta, sau pe tine însuţi?

Ce anume te deranjează?

Tot ceea ce te deranjeazã la cei din jurul tãu, te deranjeazã de fapt la tine. Sunt acele aspecte ale fiinţei tale pe care tu nu ţi le recunoşti şi nu ţi le accepţi. De aceea îţi este uşor sã le vezi la alţii şi sã le judeci.

Aminteşte-ţi de fiecare datã cã judecându-i pe ei, te judeci şi pe tine şi atunci… înainte de a emite o judecatã, pune-ţi întrebarea ţie:

”În ce situaţie din viaţa mea fac şi eu exact la fel de mã deranjeazã acest comportament?”

Dacã vei avea curajul sã-ţi rãspunzi la întrebare, sã nu te mai ascunzi de tine şi sã-ţi recunoşti şi părţile mai puţin bune, nu vei mai fi tentat sã judeci deloc (sigur cã nu se va întâmpla dintr-o datã, însă cu timpul, vei reuși).

De ce să nu dai sfaturi?

1.Gândeşte-te mereu că:

• Nu vei şti niciodatã ce este mai bine pentru celălalt
• Nu vei putea sã te simţi în pielea lui aşa cum se simte el
• Nu ai trãit în mediul acelei persoane ca sã știi ce poate face ea și ce nu
• Nu eşti în sufletul acelei persoane ca sã ştii cum reacționează de obicei la evenimentele din viaţa ei.

Şi dacã nu ştii atât de multe, nu-i mai bine sã-ţi vezi de propriile tale probleme şi de viaţa ta?
Nu-i mai bine sã-i fii acelei persoane doar alãturi, sã o asculţi şi sã-i pui doar câteva întrebãri?

Dacã întrebãrile sunt corect puse, persoana în cauzã o sã-şi dea seama singurã care este soluţia cea mai potrivitã pentru ea.

Altfel,  nici o soluţie pe care o dã cineva nu se va potrivi altcuiva.

2. Gândeşte-te dacã nu cumva, atunci când dai sfaturi, ceva mic în interiorul tãu, te face sã te simti superior…

Iar apoi mergi mai departe cu gândul.

Aceastã superioritate pe care o simţi în interior va fi perceputã la nivel nonverbal de interlocutorul tãu care se va simţi deodatã inferior.
Mai vorbim despre prietenie atunci când unul dintre partenerii discuţiei se simte inferior în faţa celuilalt?

Cu siguranţã cã nu.

Ce se va întampla? Cel aflat (temporar) în inferioritate, va simţi nevoia sã se apere şi va intra în defensivă. Atunci, în loc sã caute soluţii (însoţit de tine), va cãuta motivele pentru care a ajuns la acea problemã, ca sã se justifice în faţa ta.

Relaţia voastrã se va eroda fãrã ca mãcar sã fiţi conştienţi de asta, şi te vei trezi cã nu ştii de ce, dar nu prea îţi mai dã atenţie şi nici ţie parcã nu-ţi mai vine sã te întâlneşti cu cel pe care-l considerai odatã prietenul tãu.

Ce faci când te judecă cineva?

Când simţi cã eşti judecat, nu permite celorlalţi sã îţi punã vreo etichetã.

Dacã persoana din faţa ta emite o judecatã de valoare spunându-ţi ca doamna pomenitã mai sus :

“Tu niciodatã nu eşti in stare  de nimic, nu poţi sã decizi nimic, eşti ca o cârpã”,  rãspunde-i :

“Înţeleg cã ai aceastã pãrere despre mine”, dar nu lãsa sã pãtrundã în mintea ta ceea ce ţi s-a spus pentru cã aşa se formeazã convingerile, prin repetare. Dacã astãzi îţi spune un prieten aşa, iar mâine îţi repetã şi şeful sau chiar partenerul, te vei trezi peste câtva timp cã îţi spune şi vocea ta interioarã la fel.

Iar atunci când vocea ta interioarã îţi spune asta, o sã ţi se parã firesc sã o asculţi, pentru ca ea vine din tine, şi în curând vei ajunge sã fii ceea ce alţii au spus depre tine.

Sunt convinsã cã nu vrei asta, aşa cã:

• Nu mai accepta etichetele altora şi mai ales…
• Nu te mai judeca tu pe tine.

Cum să nu te mai judeci singur?

Nu-ţi mai spune  în mintea ta: sunt gras, sunt leneş, sunt împrăştiat, sunt un dezastru, mie nu-mi iese nimic, n-am noroc, nu pot sã fac nimic ca lumea.
Tot ceea ce îţi spui în minte va deveni realitatea ta pentru cã mintea ta va căuta mereu sã confirme ceea ce tu gândeşti.

Cum sã faci asta?

Detaşeazã-te de propria persoanã, priveşte din exteriorul tãu ca şi cum ai privi la cel mai bun prieten al tãu, cu întelegere şi compasiune, şi nu-ţi mai da singur şuturi. Sunt alţii dornici sã o facã, aşa cã, de ce sã nu le laşi lor privilegiul ãsta? Fii îngãduitor şi nu le lua pâinea de la gurã. 
Fã un exerciţiu cu prima ocazie când îţi vine un gând de genul: “Eu nu pot sã fac nimic”.

Opreşte-te şi observã-ţi poziţia corpului.

Probabil cã vei sesiza că:

• Ai umerii încordaţi şi poate chiar aduşi puţin în faţã
• Capul este  aplecat în față
• Mâna este uşor strânsã gata sã se închidã în formã de pumn.

Observã tot ceea ce ce poţi sesiza la tine: care este starea ta interioarã, ce emoţie simţi în momentul acela, cum îţi sunt bãtãile inimii, cum respiri?
Apoi, contracareazã gândul negativ: “Eu nu pot sã fac nimic” cu opusul lui, pe care ţi-l spui în gândul tãu de 3-5 ori (pentru cã gândurile negre au o amprentã mai puternicã).

Îţi poţi spune ceva de genul:

”Eu pot sã fac orice îmi doresc cu adevãrat.”

O datã, de douã ori, de trei ori, sau de câte ori simţi nevoia. Apoi, observã–te.

Observã-ţi poziţia corpului:

• Umerii sunt traşi spre spate
• Privirea este îndreptatã spre înainte
• Te simți degajat
• În interiorul tãu, simţi cã emoţia iniţialã a lui “Eu nu pot sã fac nimic” s-a schimbat, e alta, este emoţia generatã de “Eu pot sã fac orice îmi doresc cu adevãrat”.

Când  eu îmi spun asta, mă simt de parcã m-aş afla pe vârful unui munte pe care tocmai l-am urcat (deşi nu sunt alpinistã şi nici nu fac trasee montane).
Poţi sã îţi pãcãleşti mintea, aşa cum vrei tu! Te poţi simţi atât de bine pe cât vrei tu!

Poţi sã laşi gândurile negative sã te domine şi sã îţi conducã ele viaţa, sã pãşeşti pe drumul vieţii tale neîncrezãtor şi abãtut în timp ce mintea ta va cãuta sã îţi confirme toate gândurile tale negre, sau…

Poţi sã inlocuieşti orice gând negativ cu 3-5 gânduri pozitive, sã simţi cã tu eşti stãpânul propriei tale vieţi şi cã eşti chiar tu la cârma vieţii tale.

Cum primești laudele?

Mã vei întreba: dar bine, nici laudele sau aprecierile sã nu le primesc? Pãi… şi acelea tot etichete sunt.
Printre clienţii mei de coaching, mi s-a intamplat sã aud nu doar o singurã datã ceva de genul:

“Pãrinţii mei m-au pus pe un piedestal. Mi-au zis cã sunt cea mai frumoasã, cea mai deşteaptã, cã ei sunt la baza triunghiului în familia noastrã, iar eu sunt vârful, steaua… şi mi-au fãcut de fapt atât de mult rãu încercând sã-mi facã bine, pentru cã m-am trezit abia la serviciu cã nu-i deloc aşa.”

Aşa cã data viitoare când primeşti o laudă, o apreciere, spune: „Mã bucur cã ai aceasta pãrere  despre mine şi îţi multumesc cã mi-ai împãrtãşit-o”.

Aminteşte-ţi cã poţi fi tot ceea ce decizi să fii!

Nu-i lăsa pe altii sã te transforme în ceea ce vor ei sã fii, respectă UNICITATEA din tine.

Ȋn final, am sã-ţi spun o poveste pe care am primit-o de la o bunã prietenã, o poveste care mi-a plãcut foarte mult, și care se potriveşte perfect cu acest articol. Se numeşte, cum altfel?

Povestea etichetelor