Aproape de Tokyo, trãia un samurai bãtrân, care nu mai lupta, dar îi învăţa pe tinerii săi discipoli. Ȋn pofida vârstei sale înaintate, legenda spune cã bătrânul samurai era în stare sã învingã orice adversar.
Ȋntr-o dupã-amiazã, un rãzboinic cunoscut pentru lipsa lui de scrupule, a apãrut pe acolo. El era cunoscut pentru tehnica lui de provocare. Ce făcea? Aştepta până ce adversarul său făcea prima mişcare şi, fiind dotat cu o inteligenţã extraordinară pentru a observa imediat greşelile fãcute de adversarul său, contraataca cu o vitezã fulgerãtoare.
Tânãrul şi neliniştitul rãzboinic nu pierduse nici o luptã.
Cu reputaţia lui de samurai s-a dus pânã acolo, aproape de Tokyo, ca sã-l învingã pe bãtrânul samurai şi sã-şi creascã și mai mult faima.
Toţi învãţãceii bãtrânului samurai, s-au arãtat împotriva acelei idei, dar bãtrânul a acceptat provocarea.
Au mers împreunã cãtre centrul oraşului, iar tânãrul a început sã-l jigneascã pe bãtrânul samurai. A aruncat cu pietre spre el, l-a scuipat în faţa, i-a adresat toate insultele cunoscute, jignindu-i inclusiv pe strãmoşii lui.
Timp de câteva ore, a fãcut tot posibilul pentru a-l provoca, dar bãtrânul samurai a rămas impasibil. Spre dupã-amiază, simţindu-se deja ostenit şi umilit, înfocatul rãzboinic s-a retras.
Dezamãgiți de faptul cã bãtrânul acceptase atâtea insulte şi provocãri fără să riposteze în vreun fel, discipolii lui l-au întrebat:
“Cum ai putut, maestre, sã suporţi atâta mârşãvie? De ce nu ţi-ai folosit spada, ştiind chiar cã ai putea pierde lupta, în loc sã apari ca un laş în faţa noastrã, a tuturor?”
Maestrul i-a întrebat:
“Dacã cineva ajunge pâna la voi cu un dar şi voi nu-l acceptaţi, al cui este darul?”
“Al celui care a vrut sã-l ofere”, a rãspuns unul dintre elevi.
“Aşa se întâmplã şi cu invidia, furia şi insultele” – a zis maestrul. Când nu sunt acceptate, continuã sã aparţinã celui care le avea la început.”
Morala: Acceptaţi doar acele daruri pe care consideraţi cã le meritaţi.
*S-ar putea să-ți placă și Povestea Etichetelor.
