De la Agonie la Extaz

Când m-a sunat prima dată Zora, abia vorbea printre plânsete și sughițuri.

Mi-a spus că de două luni este în depresie pentru că soțul a anunțat-o că și-a găsit pe altcineva și că va divorța peste două luni. Mi-a spus că nu mai putea să mănânce și nici să doarmă. Că simțea că nu mai are aer ca să respire și că se sufocă permanent.

Atât de apăsată era de situația în care se afla, încât tot ce-și dorea era ”să respire și să-și recapete soțul pe care-l iubea”.

Era atât de răvășită încât nu realiza că măcar unul dintre lucrurile pe care și le dorea, îl avea deja. Adică respira, chiar dacă ei i se părea că se sufocă. Dacă n-ar mai fi respirat, cum ar mai fi putut vorbi cu mine?

citeste mai mult...