Puterea iertării

Exercițiu practic și valoros

Discuții la o cafea…

”Cel mai bun prieten al meu m-a trădat.”

”Iubitul meu cu care eram împreună de 6 ani m-a părăsit”

”După ce am muncit la ei 7 ani m-au dat afară ca pe o măsea stricată.”

– Când s-a întâmplat asta?
– Acum 3 ani..(sau 4 sau 5).

– Și?
– Nu-mi iese din minte. M-am închis în mine și m-am baricadat pentru ca nimeni să nu mă poată răni.

– Câtă încredere ai astăzi în oameni?
– Zero! Zero încredere! Ce încredere să am când uite ce mi-a făcut …X. Cum să mai am încredere?

Nu mai vreau nimic de la nimeni!

Mă bazez doar pe mine și atât. Restul… să facă ce vor. Am fost bun și uite că mă iau oamenii de prost. Dar GATA! De-acum nu mai las pe nimeni să se apropie de mine!

Poate că ai auzit și tu pe cineva zicând așa. Poate că și tu ai spus vreodată asta. E firesc când ești rănit să reacționezi așa. Asta fac marea majoritate a oamenilor.

Doar că nimeni nu-ți face de fapt nimic. Tot ceea ce ți se întâmplă este rezultatul a ceea ce ai gândit.

Nu cumva l-ai bănuit pe prietenul tău că te va trăda, chiar înainte ca el să o facă? Și dacă te-a trădat, nu cumva te-a trădat tocmai pentru că tu i-ai permis?

Ce ai învățat din ”trădare”?
Să te bazezi mai mult pe tine și mai puțin pe ceilalți?

Deci, ca rezultat al ”trădării” tu ți-ai luat puterea înapoi. Ți-ai întărit încrederea în tine și în forțele tale proprii.

Și atunci, nu-i spui acelui prieten un mare MULȚUMESC?

Nu-l ierți că ”te-a trădat” fiindcă asta s-a transformat până la urmă în avantaj?

Cel mai ușor este să ții minte răul ce ți s-a făcut. Să-i porți ranchiună unui om, să-l ții la index și poate chiar să aștepți un moment prielnic ca să i-o plătești.

Dar ia gândește-te cum ar fi să mergi și să-i spui celui care te-a trădat:

”Te-am iertat. Știu că nu ai vrut să-mi faci rău sau să mă rănești. Doar că nu ai știut prea bine cum să faci ceea ce ai făcut.”

Imaginează-ți scena.
Nu crezi că ochii acelui om se vor umezi? Nu crezi că și el știe că a greșit și că are și el mustrările lui de conștiință pe care tu, iertându-l i le disipezi?
De ce să nu-l ierți?

– A…. păi cum să-l iert? Nu merge așa…bătând din palme. Trebuie să și pot să iert. Câteodată există un drum lung … mă refer la toata încărcătura negativă de ură, nerăbdare, nemulțumire, neîmpăcare cu tine însuți și cu lumea, invidie, frustrare , egoism …

– Nu zic să uiți- am zis doar să ierți.  E mult mai  greu să ții toate frustrările acelea în tine.

E ca și cum ai zice: ”E greu să las acum jos  rucsacul meu cu pietre, cu balast, cu nisip, cu bolovani după ce l-am cărat atâta timp….”
Așa că vin și te întreb: ”Dar să-l cari în continuare nu ți-e mai greu?”

Iertarea îți aduce în primul rând ție împăcare, nu lui.

Asta e puterea iertării!

Și dacă poți să te împaci și să te eliberezi, de ce să nu o faci?

Fă o listă cu persoanele care ar trebui să-și ceară iertare de la tine. Și nu aștepta să vină ele.

Du-te tu și spune-le: ”Eu te-am iertat.”- fiindcă iertarea vine din iubirea din tine, iar neiertarea vine din Ego-ul tău.
Alege să manifești iubirea!

”Iartă-i pe ceilalți nu pentru că ei merită iertarea, ci pentru că tu meriți să fii împăcat.”-  Johnatan Lockwood Huie