În fiecare secundă a vieții tale, în mod inconștient, pui celor din jurul tău aceleași patru întrebări.
Răspunsul la aceste întrebări este cel care te ridică sau te coboară. Este cel care te conectează sau te deconectează. Este cel care te face să te simți viu sau …dimpotrivă.
Poate că ți se pare că tu doar ”îți vezi de treaba ta”. Dar în realitate, pui întrebările astea și soțului sau soției tale, și copilului tău, și părinților tăi, și casierei de la supermarket, și funcționarei de la bancă, și celui care-ți servește cafeaua și chiar și ”străinilor” pe care-i întâlnești în metrou.
Atunci când primești drept răspuns la aceste întrebări un mare DA, te simți cu adevărat iubit, conectat cu ființa din fața ta, te simți un om complet și împlinit.
Când nu primești un DA, ci primești un NU, devii neliniștit.
Începi să cauți activități care să-ți distragă gândurile, începi să te deconectezi și te îndepărtezi de oameni, te retragi în tine, te înstrăinezi de lume și pierzi bucuria vieții.
Cele patru întrebări sunt arareori exprimate în cuvinte, așa cum rar li se și răspunde în cuvinte.
Dar fiecare dintre aceste întrebări rezonează în profunzimile ființei tale.
Care sunt întrebările pe care nu le pui dar al căror răspuns afirmativ îl cauți?
– Mă vezi?
– Îți pasă că sunt aici?
– Sunt suficient(ă) pentru tine, sau vrei să fiu mai bun(ă) într-un fel?
– Pot să îmi dau seama că sunt special (ă) pentru tine, după modul în care te uiți la mine?
Cineva se simte apreciat cu adevărat atunci când, din felul în care te comporți, îi răspunzi cu DA la toate aceste întrebări.
Cu alte cuvinte, îți faci timp să-l privești ca să-l vezi cu adevărat și mai mult de atât, să-i arăți că-ți pasă de el.
Dacă ai văzut filmul Avatar, poate că-ți amintești că atunci când se întâlneau, se priveau în ochi și se salutau spunând: ”I see you”-adică te văd.
Do you see me?
De câte ori te întâlnești cu cineva cunoscut, dar nu reușești să fii prezent în conversație fiindcă ești complet absorbit în mintea ta? De câte ori pleci spre o destinație și când ajungi îți dai seama că nu știi cum ai ajuns acolo?
Când ți se întâmplă asta… nu ai fost prezent. Ai stat în mintea ta. Ai făcut scenarii, liste de cumpărături, te-ai învinovățit pentru greșeli știute doar de tine, te-ai certat cu tine sau cu alții…adică te-ai ocupat cu prostii.
Realitatea, oamenii, frumusețea, minunile lumii nu sunt în mintea ta, ci în afara ei.
Gândește-te de câte ori nu ți s-a întâmplat să îți întâlnești un vechi prieten și deși îți face plăcere să-l întâlnești, să nu-i spui asta, ci să îi faci un compliment formal de genul: Ce bine îți stă cu asta… în loc să-i spui : ”Este o bucurie pentru sufletul meu să te revăd”
Sau de câte ori partenerul sau partenera de viață se întoarce acasă iar tu întrebi:
Cum a fost ziua ta? – dar mintea ta sare peste răspuns și deja începe să ”croșeteze” alte gânduri.
De câte ori stați pe canapea, aparent împreună dar în realitate, la o distanță de mii de kilometri, fiecare în mintea lui?
Sau de câte ori, dimineața, când îți pregătești copilul de școală, arunci o privire doar ca să vezi dacă și-a luat căciula sau mănușile? Apoi îi îndeși un sandwich în ghiozdan, înhați cheile de la mașină și ieși repede pe ușă fără să-ți fi privit cu adevărat copilul în ochi?
De câte ori?
Din păcate facem frecvent asta.
Tuturor ni se întâmplă să nu mai știm ce am făcut acum o zi sau o săptămână fiindcă mereu suntem cu mintea în altă parte. Nu suntem prezenți.
Ne-am obișnuit să nu mai simțim mare lucru, să nu ne mai conectăm c u cei de lângă noi iar apoi ne mirăm că nu mai avem iubire de sine fiindcă ne deconectăm chiar și de la noi înșine… de la divinul din noi.
De ce toate astea?
Fiindcă nu mai răspundem cu DA la cele patru întrebări nepuse. Ne uităm la oameni, dar de fapt vedem prin ei….Așa cum și ei se uită la noi, dar văd prin noi…
Și atunci…cine e de vină că ajungem doar o mulțime de ”prieteni” care nu se cunosc cu adevărat?
La workshop-ul de relații fac de fiecare dată un exercițiu de conectare autentică. La finalul lui, văd cum oamenii se transformă, parcă se topesc, se deschid și înfloresc sub privirile celui din față…
După doar câteva minute de conectare autentică reușim să vedem în spatele aparențelor. Și când măștile cad, oamenii își văd sufletele… și uneori plâng…în fața frumuseții sufletului celuilalt.
Căutăm cu toții să fim văzuți, înțeleși, iubiți și acceptați.
Fiindcă atunci când te simți înțeles, te simți liber să te adăpostești cu încredere în sufletul altcuiva.
De aceea te rog…
Încetinește-ți goana…
Adaugă doar o secundă în plus când privești pe cineva.
Secunda care-ți schimbă viața
Secunda aceea care-ți va permite să-l vezi cu adevărat, să te conectezi cu cel din fața ta și să-i răspunzi în felul acesta cu DA la cel puțin două întrebări.
Este incredibil de simplu să faci asta. Doar goana nebună a fiecărei zile face să pară complicat.
Dar gândește-te la ceva: Dacă ai ști că e ultima oară când ai vedea acea persoană, nu-i așa că i-ai acorda mai mult decât încă o secundă din viața ta?
Secunda asta în plus este secretul oamenilor charismatici și al celor mai buni lideri, și știi de ce? Pentru că ei știu cum să le arate oamenilor că sunt văzuți, apreciați, încurajați, validați.
(Mai multe despre cum să devii o persoană charismatică găsești în cartea Lider fără funcție)
Secunda asta în plus este cea care ne ajută să ne simțim cu adevărat prezenți în viețile noastre.
De aceea atunci când ne îndrăgostim ne simțim vii, fiindcă ne simțim conectați chiar și când nu suntem împreună.
Oferă această secundă în plus oamenilor pe care-i întâlnești. Arată-le că îi vezi și demonstrează-le că ei contează. Găsește ceva bun să le spui. Sau nu le spune nimic…fiindcă….
Atunci când buzele ne sunt sigilate, inimile noastre vorbesc într-o mie de limbi. (Rumi)
Imagini: pixabay.com
