Străina

Străina

”Este în regulă să ne rătăcim din când în când.
Uneori, ne regăsim pe noi înșine, rătăcindu-ne ”- Robert Tew

Într-o lume în care scrisorile au devenit email-uri, email-urile au devenit SMS-uri iar SMS-urile au devenit emoticons, ne pierdem uneori de noi înșine.

Ne rătăcim de ceea ce suntem

Mâncăm rapid, muncim rapid, iubim rapid, trăim rapid lăsându-ne purtați nebunește de șuvoiul vieții. Și uneori șuvoiul vieții se învolburează așa de tare încât se transformă într-un vârtej care ne ia cu el și ne trage la fund.
Nu mai are nimeni timp să stea de vorbă cu sine.

 
Nu mai are nimeni timp să-și aștearnă gândurile pe-un petic de hârtie…
Știu mulți oameni care spun că nu au timp. Că sunt prea multe gânduri, prea învolburate…iar unele dintre ele sunt atât de rele și de grele încât parcă te rănesc. Deci, spun ei:

 
”Mai bine, lasă-le acolo. Poate că la un moment dat se vor opri sau vor pleca singure.”
Doar că nu pleacă. Nu renunță.  Și nu renunță pentru că deși izvorăsc cumva din minte, îți rănesc sufletul. Iar pentru sufletul beteag, se găsește cu greu un leac.

Te-ai întrebat vreodată ce faci când se face dintr-o dată iarnă în sufletul tău?

Îmi amintesc de o întâmplare petrecută anul trecut, pe 15 decembrie.
Mergeam grăbită prin  Piața Victoriei spre o întâlnire când am trecut pe lângă Subway. Am aruncat o privire ”întâmplătoare” spre ferestre și am observat un tânăr care stătea cocoțat pe un scaun, cu mâinile încrucișate deasupra pieptului și cu privirea fixată afară…undeva… spre stradă.

Mi-am amintit brusc că fix cu câteva zile înainte, stătusem și eu exact ca el ”să admir peisajul” într-o cafenea, pe partea cealaltă a străzii.
Am zâmbit la amintirea acelui gând în timp ce priveam spre acel tânăr…

Peste un minut sau două, aud dintr-o dată, la distanță mică de mine:

”Nu știu dacă a fost manipulare sau nu, dar zâmbetul tău m-a făcut să mă hotărăsc să nu-mi mai pun ștreangul de gât”.

Era tânărul de la masă pe care nu l-am recunoscut în primă instanță, așa că l-am întrebat dacă el era la la Subway.
Mi-a zis:
”Da, eu eram, m-am îmbrăcat repede ca să te prind din urmă și să-ți spun:  Mulțumesc”.

Am zâmbit din nou și am spus cam neîncrezătoare, recunosc:

”Mulțumesc și eu. Dar ce te face să consideri că zâmbetul meu este manipulare?”
Mi-a răspuns:

”Ceea ce faci tu cu zâmbetul tău este să scoți la suprafață copilul interior.”

Am întrebat: ”Copilul meu interior”?

Mi-a răspuns:
”Da, pe al tău și pe al meu”.

Apoi mi-a întins ferm mâna și mi-a spus:
”Sunt Răzvan, am terminat o facultate, dar sunt șomer, tata a fost diagnosticat cu cancer și mai are doar 3 luni de trăit, iar iubita m-a dat afară din casă. De aia mă hotărâsem ca în seara asta să-mi pun ștreangul de gât. Dar ai apărut tu… și mi-ai zâmbit… și nu știu dacă m-ai manipulat sau nu cu zâmbetul tău…dar m-am răzgândit”.

Wow!
La asta nu mă așteptam.

I-am spus: ”Zâmbește și tu, Răzvan pentru că nu știi niciodată viața cui o vei schimba cu zâmbetul tău.

Eu sunt Daniela, sunt life coach…și cred că ”întâmplător” în seara asta, ai dat peste persoana potrivită care să-ți reamintească că viața e frumoasă și merită a fi trăită”.
Se uita la mine neîncrezător, și-l vedeam cum tremură zgribulit în aerul rece de afară.

Mi-am scos mănușile din mâini și i-am întins mâinile mele căuș invitându-l în felul ăsta să și le pună pe ale lui în ale mele.
Mi-a zis: ”Nu pot să cred că faci asta. De ce ți-ai scos mănușile?”

”Fiindcă am observat că ție ți-e frig și mi-am zis că poți să-ți încălzesc mâinile în mâinile mele pentru câteva minute.”
Cu o expresie total surprinsă pe chip, mi-a spus:
”Nu-mi vine să cred asta. Tu ești adevărată, sau ești un înger, ceva…?”

Străina

L-am asigurat că sunt un om, exact la fel ca și el.

De ce ți-am povestit asta?

Pentru că și din cel mai adânc abis te poți salva dacă vrei să vezi lumina…

Pentru că îngerii sunt printre noi…
Pentru că oricând poți să fii și tu înger cuiva…
Pentru că oricând, în orice zi a vieții tale, un om complet străin ție, îți poate schimba viața.

Doar deschide ochii și caută-l din priviri…

Va apărea foarte curând cineva care îți va transforma iarna în vară… și ploaia în curcubeu.

Străina

It's only fair to share...Share on Facebook
Facebook
0Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email

4 Comments

  • Andy Manole Posted mai 15, 2017 9:31 am

    Sunt oameni care sunt ingeri si care te calauzesc in viata. Tu esti unul dintre ei.

    • Daniela Posted mai 17, 2017 11:55 am

      Mulțumesc mult. Mi s-a spus de cel puțin 5-6 ori până acum…Probabil că-i adevărat. 🙂

  • Diana Posted mai 15, 2017 11:43 pm

    Era duminica…dimineata,foarte devreme…plecasem spre gara pe jos…am iesit cu greu din casa si nu la ora la care imi propusesem…pe drum…o doamna ma ruga sa-i indic drumul spre gara,tocmai iesise din spital…am plecat împreuna, pe jos…pe drum mi-a povestit un pic din viata ei, avea multi copii, mai pleca din tara sa mai munceasca din cand in cand….ajunse in gara, ne-am despărțit, mi-a urat sa am sănătate, Dumnezeu sa aiba grija de mine…uneori stiu ca nimic nu-i intamplator in viata si ca sunt omul potrivit, la locul potrivit…iar asta…imi bucura sufletul!

    • Daniela Posted mai 17, 2017 11:57 am

      Ai fost omul potrivit să-i asculte povestea, să o ajuți să-și mai aline sufletul. Cu siguranță că nimic nu este întâmplător. Suntem cu toții interconectați.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.