Te urăsc dar…să știi că astăzi ai făcut un om fericit

Te urăsc dar…să știi că astăzi ai făcut un om fericit

Să nu încetezi niciodată să faci lucruri mici fiindcă nu vei ști niciodată cum, acel lucru mic va reprezenta pentru altcineva…o întreagă lume.

Am mers astăzi la salonul unde obișnuiesc să mă coafez. Nu era nimic special. Mă pregăteam pentru workshop-ul de mâine dimineață.
Când am intrat, am văzut o doamnă distinsă, tunsă scurt, cu părul alb cu ușoare reflexe albăstrui.

Era genul acela de persoană pentru care timpul pare că s-a oprit din loc.

Auzind ușa, si-a întors fața spre mine iar eu i-am văzut ochii de un albastru absolut superb. Avea acel aer rafinat de femeie care a știut să îmbătrânească frumos.
Am uitat să salut și i-am spus direct: ”Doamnă, sunteți superbă.”


Și-a întors întregul corp spre mine și am văzut-o că se sprijinea într-un suport care o ajuta la mers. Apoi a spus privindu-mă în ochi:

”Vă urăsc pe voi astea tinere, că eu sunt bătrână și bolnavă. Am diabet… și gută…și tensiunea mare… și așa de tare mă dor toate..ufff… Ce știți voi?”
Am privit-o zâmbind și i-am zis:

” Păi și nu vă bucurați că în ciuda tuturor acestor boli, vă puteți bucura de toată frumusețea pe care o puteți vedea cu ochii dumneavoastră?”
A scăpat un oftat și mi-a răspuns:

”Aaaahh…dar mi-aș dori să mai fiu și eu tânără… pe vremea asta….că pe vremea mea… nu aveam de nici unele… și acum uite câte sunt”.
M-am așezat pe scaun la coafat iar distinsa doamnă a venit în dreapta mea și m-a întrebat:

” Dar cine ești tu? Cine ești tu de vii cu ochii ăștia frumoși să-mi înseninezi ziua?”

I-am răspuns: Un om, un simplu om.
Mi-a pus mâna pe un obraz, s-a uitat în ochii mei și mi-a zis:

”Ai niște ochi superbi și să știi că ți-o spune un profesionist. Am fost 45 de ani machior peruchier la Teatrul Nottara…”
Wow!
Eram impresionată de ea și de felul în care reușise să-și păstreze prospețimea, chiar și la vârsta de 78 de ani.
A început să-mi depene amintiri despre actori ca Toma Caragiu și alți monștri sacri ai teatrului românesc. Apoi a trecut la prietenele ei devenite tot mai puține cu fiecare an.
Când a început să-mi spună că s-a certat cu o prietenă pe care o cunoaște de 50 de ani, și că nu știe dacă să o sune de Constantin și Elena…. am întrebat-o dacă va mai conta peste un an sau doi motivul pentru care s-au certat.
A râs amuzată și mi-a spus că nu.
Apoi, pregătindu-se de plecare, mi-a luat mâna dreaptă în mâna ei și mi-a spus:
” Să știi că astăzi ai făcut fericit un om. Și asta nu e un lucru mic fiindcă puțini oameni pot face asta”
Mie mi-au dat lacrimile, coafeza a lăcrimat și ea, cât despre distinsa doamnă… nu are rost să mai spun ceva.
Concluzia acestei povești de viață?
Nu înceta niciodată să faci lucruri mici, fiindcă niciodată nu vei ști cum, acel lucru mic, înseamnă o lume întreagă pentru altcineva.

4 Comments

  • Ecaterina Posted mai 26, 2017 12:35 pm

    Superbă poveste de viață draga mea! Mulțumesc că ai impartasit-o cu mine! Da! Superbă poveste! Și mie mi s-a întâmplat așa ceva. Era acum vreo 3-4 ani chiar în blocul in care locuiesc. Anul acesta va împlini 80 de ani. Și pentru​ că și-a pierdut soțul, o mai chem la câte un prânz sau cină pe la mine.Insa nu cunoșteam nimic despre adevărata ei viață. Într-o zi de Duminică, îi citesc de pe YouTube, despre iubire, despre iertare,etc.La un moment dat, observ că de uită la mâna mea. Aveam o brățară cu sfinți pe ea. Observând-o îi dăruiesc brățara. In decurs de câteva săptămâni își ceruse iertare de la toți cei cu care nu vorbea,impacandu-se cu toți, iar anul trecut își cere iertare fraților ei, pierzând pe cel mai mare dintre frați. Este cu sufletul împăcat că și-a cerut iertare și a fost iertata! Deși spune doar că, dacă ai făcut un singur bine pe pământ, înseamnă că nu ai trăit și nu trăiești în zadar! Mulțumesc cu iubire și recunoștință!

    • Daniela Posted mai 26, 2017 12:48 pm

      Mulțumesc din suflet că mi-ai împărtășit povestea ta. Cu fiecare gest mic pe care-l facem pentru altcineva, ridicăm câte puțin vibrația acestei lumi. Îți mulțumesc cu recunoștință pentru împărtășire.

  • Cornelia Chirita Posted mai 27, 2017 2:16 pm

    Multumesc! Ploua si vremea ma face melencolica iar dorul de cei ce nu mai sunt printre noi se aprofundeaza. Am lacrimi in ochi dar, povestea ta mi-a adus zambetul pe buze. Sa ia o zi buna!

    • Daniela Posted mai 27, 2017 2:19 pm

      Mulțumesc mult. Mă bucur că am reușit să-ți aduc zâmbetul pe buze.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *