Ți-e frică să afli că ești doar un pui de elefant?

Ți-e frică să afli că ești doar un pui de elefant?

Te întrebi de ce spun că ești un pui de elefant? O să afli imediat.

Sunt convins(ă) că….

De câte ori ţi-ai început o frază spunând asta?

De câte ori  nu ai risipit nici măcar o secundă ca să verifici printr-un singur gând dacă ceea ce urmează să spui este adevărat?

De câte ori te-ai întrebat dacă ceea ce urmează să spui este ceva ce ai testat tu personal sau… este ceva ce ai preluat conştient sau inconştient de la alţii?

Aproape niciodată, nu-i așa?

În primii doi ani de viață, nu avem dezvoltată  emisfera cerebrală responsabilă cu raționamentele. Prin urmare,  ”culegem” din jurul nostru toate convingerile și fricile pe care le au cei cu care interacționăm.

Știai că?

Ne naştem doar cu două frici: frica de cădere şi frica de zgomote puternice?

Asta este şi explicaţia faptului că deşi mama ne spune când suntem mici:

„Nu pune mâna pe uşa de la cuptor că te frigi”, noi nu ascultăm, şi punem totuşi mâna.

Ne frigem, vedem că ne ustură şi ne doare, şi gata, nu mai avem nevoie să ni se spună a doua oară, pentru că ne-am convins singuri şi prin urmare, ne ferim.
Avem prin urmare, convingeri ”bune”,  adică:

-Cele care ne feresc de la a ne face rău fizic singuri sau

-Cele care ne susțin în ceea ce facem…

Dar avem și o mulțime de convingeri ”rele” care ne împiedică să avem:

-Viața pe care o visăm,

-Job-ul, banii sau partenerul pe care ni-l dorim.

O parte dintre aceste convingeri sunt bazate pe  niște frici „învăţate”, iar altele, sunt convingeri pe care ni le-am format singuri, în baza propriilor noastre experiențe de viață.

Ce vreau să spun cu frici „învăţate”?

Păi să vedem:

 

Ți-e frică de…

Șerpi?

Dacă DA, câţi şerpi ai întâlnit până acum? Poate că unul, doi sau niciunul.

Şi câţi şerpi te-au atins? Că de muşcat nu mai întreb, că nu are rost.

Deci, ai întâlnit în toată viaţa ta un şarpe sau niciunul, nu te-a atins vreunul şi nici nu te-a muşcat, dar ţi-e frică.

Hmm… cum sună asta, acum? Aiurea, nu? Dacă nu ți-e frică de șerpi, putem să extrapolăm exemplul meu la orice vrei tu: la păianjeni, la meduze, la gândaci, câini…şi chiar la fenomene meteo.

De ce este important  să nu-ți fie frică?

Fiindcă atunci când ai frici, călătorești prin viață cu frâna de mână trasă.

Dacă  ai convingerea că ceva rău ţi se întâmplă dacă faci o anumită acţiune (şi aici completează tu cu ce vrei), te limitezi singur şi nici măcar nu-ţi dai o şansă să vezi cum ar fi fost să reuşeşti.
Hai să luăm un exemplu ca să poţi exersa singur pe propriile tale covingeri.

Să spunem că ai convingerea că nu poţi să-ţi urmezi un vis. De  exemplu,  să fii actor, pentru că:

-E greu să găseşti roluri fără să ai pile şi pentru că

-Actorii sunt prost plătiţi.

Ție  ţi-au spus asta fie părinţii, fie cunoscuţii şi ţi-au repetat-o de atâtea ori, încât  a devenit şi convingerea ta şi nu îţi mai baţi capul să testezi personal asta.
Acum, hai să testăm împreună această convingere ca să îţi dai seama dacă această convingere  este corectă sau nu.

Cum se testează  convingerile?

Prin întrebări, cum altfel, ai uitat că sunt coach ?
Luăm deci convingerea: „Eu nu pot să fiu actor, pentru că actorii sunt prost plătiți”, și o să răspundem împreună la câteva întrebări:
1. Vrei să spui că absolut toţi actorii din lumea asta sunt prost plătiţi? Evident că îţi vor veni în minte exemple ca Angelina Jolie sau Tom Cruise, deci convingerea ta nu mai stă în picioare
Sau:
2. Să înţeleg că tu nu cunoşti nici un actor în viaţă pentru că toţi au fost prost plătiţi şi s-au lăsat de meserie? În mod evident vei răspunde cu NU la această întrebare.
Sau:
3. Dacă toţi actorii sunt prost plătiţi, înseamnă că cei care au vile şi iahturi le-au moştenit, le-au primit cadou sau le-au picat cumva din cer? Evident că vei răspunde din nou cu NU.
Sau:
4. Ce părere ai tu despre convingerea asta a ta? Te ajută în viaţa de zi cu zi?

Presupunând că ai avea cu adevărat dorinţa de a fi actor, ţi-ai da seama că de fapt eşti frustrat că nu faci ceea ce îţi doreşti cu adevărat. Şi atunci, vin şi te întreb:

Ce te împiedică să fii ceea ce poți de fapt să fii?

 

Sau ce te împiedică să faci ceea ce vrei de fapt să faci? E cam greu de acceptat acum singurul răspuns posibil, şi anume EU?
Păi hai să mai răspundem la o întrebare:
Există o lege care spune că nu ai voie să îţi împlineşti visurile?

Aha… deci tot NU e răspunsul. 
Şi uite aşa o convingere care te limita devine una care generează rezultate fiindcă ACUM îţi dai seama că limitele există doar atâta timp cât tu singur crezi în ele.

Oamenii au tendinţa de a se aşeza în spatele unor convingeri care nici măcar nu sunt ale lor.

De ce?

Fiindcă nu le trece prin cap de multe ori, să le testeze valabilitatea.  Pur şi simplu le îmbrăţişează mimetic şi le ţin strâns la piept ca pe o comoară.

De fapt, nu ar trebui să facă altceva decât să dea drumul poverii din braţe, să se dezică de ea şi să îşi creeze prin experienţe proprii, convingeri care să le fie lor de folos în viaţă.

Convingeri, Frici

Convingeri, Frici

Ai văzut vreodată la circ cum se învârte într-un cerc perfect în arenă, un ditamai elefantul de câteva tone?
Te-ai întrebat vreodată cum este dresat elefantul să facă asta fără ca măcar să  protesteze?

Dacă nu ştii, îţi spun eu. Atunci când sunt doar nişte pui, elefanţii ce urmează să ajungă în arenă sunt legaţi de un picior cu o funie ataşată de un stâlp. Funia este atât de groasă încât nu-i permite  puiului de elefant să se elibereze, aşa că, neavând nici o altã posibilitate, el învaţă să se învârtă în cerc în jurul stâlpului.
Deşi la maturitate, elefantul ajunge la o greutate de câteva tone, având forţa de a dezrădăcina arbori masivi, el continuă să meargă în cerc în arenă, stând legat de o funie care acum echivalează doar cu o aţă, pentru că nu ştie că ceea ce era valabil atunci când era pui, acum nu mai e adevărat.

Cum funcționează  convingerile?

Aș spune că funcționează pe ascuns.  Le ai în tine, şi pur şi simplu și le iei ca pe niște axiome. Ai impresia că ceea ce crezi tu este 100% adevărat.
Aşa că uite ce poți să faci: ia o foaie de hârtie şi scrie în titlu convingerea pe care o ai.  (Nu am făcut/obținut X pentru că…Y)

Apoi, folosindu-te de modelul pe care ţi l-am arătat eu mai sus, pune-ţi singur întrebările ca să testezi dacă acea convingere e limitativă (te împiedică să faci ceva) sau generativă (te ajută să faci ceva).

Dacă vei constata că te ajută, păstreaz-o.

Dacă nu te ajută, debarasează-te de ea şi înlocuieşte-o cu una care să-ţi fie folositoare.
Eu am încredere că dacă vei vrea să faci exerciţiul ăsta, vei reuşi, şi poate că, oricât de puţin, viaţa ta se va schimba. Cum de am eu convingerea asta?

Am testat-o înaintea ta, aşa că nu doar că ştiu, dar folosesc şi eu exerciţiul ăsta.
Dacă te împotmoleşti pe undeva, foloseşte formularul de contact şi scrie-mi ce n-a mers. Pot să te ajut ca să te deblochezi.

Gândește-te că oricât de drăguţi ar fi puii de elefant care se învârt în cerc la circ, tot traiul în libertate e mai dulce.
Iar noi nu ne-am născut ca să fim prizonieri în propriile noastre visuri. Ne-am născut ca să  visăm, să dăm aripi visurilor noastre şi să le trăim aievea, în fiecare zi.

Reține:

Schimbarea începe cu tine, dar ea nu începe până când nu acţionezi- Tom Ziglar

 

 

 

 

 

 

 

 

1 Comment

  • Andy Manole Posted mai 21, 2017 9:49 pm

    Poate asa realizam ca totul este doar in mintea noastra.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *