Mulți spun că în spatele oricărui om de succes se află o femeie.
Eu cred că în spatele fiecărui om de succes se află o poveste.
O poveste pe care acel om a trăit-o și care l-a ajutat să renunțe la tot ceea ce nu era pentru a putea deveni tot ceea ar fi putut fi.
Poate că știi că Michelangelo spunea că a văzut un înger într-o piatră și a sculptat-o până ce l-a eliberat.
Cred că multora dintre noi le lipsește sculptorul, fiindcă ”îngerul” este acolo, înăuntru. Dar fiindcă nu credem că suntem ”îngeri”, nici nu căutăm un sculptor care să ne elibereze aripile.
Cursanții sau clienții de la coaching mă întreabă adeseori cum de mi-a venit ideea de a face ceea fac astăzi?
Cum de-am putut să renunț la job-ul meu bine plătit și la funcția mea din multinațională?
Sunt curioși să afle dacă m-am trezit așa, într-o dimineață ștind că asta vreau să fac.
Răspunsul e simplu:
Nu! Nu m-am trezit într-o zi știind ce vreau să fac, însă am fost mereu atentă la ”întâmplările” vieții mele.
A fost un context în care un coleg de serviciu mi-a spus că i-am schimbat viața…și ceea ce am simțit atunci nu poate fi exprimat în cuvinte. În ziua aceea mi-am dorit ca până la finalul vieții să-mi mai spună măcar un singur om că i-am schimbat viața.
Nu știam cum sau în ce fel. Doar mi-am dorit. Mi-am dorit cu inocența sufletului de copil.
Era ca și cum îngerul ar fi devenit conștient că există și că e prins (încă) într-o piatră.
Apoi m-am trezit cu un newsletter în care Daniel Zărnescu anunța o tabără de extratereștrii 😊 – adică o tabără de dezvoltare personală. Și mi-am dorit mult să fiu și eu o ”extraterestră”- să aflu lucruri noi despre mine și despre potențialul meu (și iată că astfel de tabere fac și eu acum).
În tabără s-au făcut o mulțime de exerciții printre care și câteva exerciții de coaching. Îmi amintesc și acum reacția fetei ce mi-a fost parteneră de exercițiu.
După ce mi-a ascultat întrebarea a izbucnit în plâns, s-a ridicat de pe scaun, a deschis un geam și și-a scos capul afară ca să respire.
În gândul meu mi-am spus: ”Deci așa poți schimba viața unui om… punându-i o întrebare. Dar nu orice întrebare, ci ”Întrebarea”.
Așa am decis că vreau să aflu și să fiu mai mult decât eram. Aveam îndoielile mele, temerile mele, îngrijorările mele, îmi spuneam că e prea târziu, că cine sunt eu ca să mă apuc ”la vârsta asta” să-mi schimb cariera, viața… totul…
Cu alte cuvinte…
Îngerul conștient că are aripi, se temea că aripile nu-l vor putea susține și nu va putea să zboare.
Mulți oameni trăiesc o viață care nu e a lor fiindcă ”așa au apucat”.
Mulți oameni nu-și trăiesc visurile fiindcă își trăiesc fricile.
Mulți oameni cred că doar cei norocoși pot trăi viața la care au visat.
Mulți oameni cred că trebuie să fii special sau privilegiat de soartă ca să poți să trăiești fâcând ceea ce-ți place cu adevărat.
Dar cei mai mulți oameni habar nu au ce le place și ce și-ar dori să facă dacă banii n-ar fi o problemă.
De ce asta?
Fiindcă nimeni nu stă să-și pună întrebări de genul:
Cine sunt eu?
Ce vreau eu?
De ce am venit pe pământ?
Dacă ar fi ultima mea zi pe acest pământ ce-aș face azi? Pentru ce mi-ar părea rău că n-am făcut deși aș fi putut?
De ce oare abia când se apropie moartea începi să trăiești cu adevărat?
Știu, oamenii s-au obișnuit să alerge.
Să aibă mereu o preocupare.
Să aibă un loc spre care să se îndrepte doar ca să aibă de unde să vină obosiți înapoi acasă spunându-și: ”Nu mai pot. Sunt sleit(ă) de puteri.”, fără să se întrebe ce anume le-ar aduce energie în loc să-i sece de energie?
Nu vreau să țin predici nimănui.
Nu vreau să te simți vinovat(ă) că până acum nu ai găsit o activitate care să te bucure sau să te împlinească.
Dar nici nu vreau ca tu să trăiești la nesfârșit aceeași zi timp de 50-60 de ani pentru ca la finalul vieții să te întrebi:
”Doar atât a fost? Și eu când m-am bucurat? Când am trăit? Cum ar fi fost dacă…?”
Trăiește viața înainte de a muri!
Eu vreau să înțelegi că pentru a trăi o viață extraordinară este nevoie să faci lucruri extraordinare. Să faci ceea ce alții nu fac. Să ieși din rutină, să faci ceva nou, să spui o mantră, să faci afirmații, să-ți faci un jurnal al recunoștinței, un jurnal al visurilor tale, să îți dorești să fii mai mult, să îți dorești să afli cine ești și cine poți deveni.
Îmi amintesc de începuturile mele când mi-am scris pe un Post It:
”Fac CE vreau, CÂND vreau, CUM vreau și CU CINE vreau.”
Nu conta că nu știam EXACT ce anume voiam. Știam care era finalul. Aveam o viziune, un scop, un țel spre care mă îndreptam. Și știam că făcând ceea ce făceam (adică muncind 10-11 ore pe zi la multinațională) nu aș fi putut să-mi trăiesc niciodată visul de a-i ajuta pe oameni să-și schimbe viețile.
Și mai știam ceva: că în clasa a 2 a mi-am dorit să fiu învățătoare…
Fiecare om are o dorință interioară nerostită.
Fiecare om își dorește să rămână ceva în urma sa când va pleca de pe lumea asta spre cealaltă.
Fiecare om are un talent ascuns și neexploatat.
Fiecare om e un înger într-o bucată de piatră pe care un sculptor priceput îl poate scoate la iveală.
Și când îngerul se descoperă pe sine, așa cum este el cu adevărat, își deschide aripile și ZBOARĂ!
Articolul acesta l-am scris pentru tine, ÎNGERULE!
Știu că ești acolo, că mă vezi, mă simți și mă auzi.
Și mai știu că ceva, acolo în tine, tremură de dorința de a FI ceea ce ești cu adevărat.
Dă-mi voie să te ajut să te descoperi!
Deschide-ți ochii, inima și întinde-mi mâna ca să ți-o prind.
Vino alături de mine!
Ți s-au dat aripi pentru ca tu să poți zbura. Și da, uneori e nevoie ca mai întâi să mori ca să poți învia pentru a-ți trăi viața pe care ai fost menit(ă) să o trăiești.
Curaj! Trăiește viața înainte de a muri!
S-ar putea să-ți placă și: https://daniela-floroiu.ro/regasirea-2/
În următoarele luni mă poți întâlni la:
- Serile săptămânale de meditație (miercurea de la ora 20): https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdxsGhFAMtfmumtGZclujNxSn3DeI-xG50gcGdpOEg6BmlxKQ/viewform?vc=0&c=0&w=1
- Workshop-ul Vindecă-ți trecutul, scapă de frici, creează-ți un viitor strălucit: http://vindeca-ti-trecutul.daniela-floroiu.ro/
- Tabăra Trăiește în inima ta! (Râșnov, hotel Radsor)
- Workshop-ul Reinventează-ți relațiile: http://www.reinventeaza-ti-relatiile.daniela-floroiu.ro/
- Workshop-ul Transformă-ți visul în realitate: https://transforma-visul.daniela-floroiu.ro/
4 Comments
Esti un adevarat ghid și fiecare întalnire în serile de meditație îmi dai aripi sa zbor și toată săptămâna ma simt minunat…Ptr mine ești un adevărat sculptor priceput și-i mulțumesc lui Dumnezeu ca s-a gândit la mine și ai fost trimisa să ma ajuți sa ma redescopăr…Te ador,te iubesc ptr cea ce ești!❤️❤️❤️❤️
Mă bucură enorm întâlnirea noastră și mai ales, mă bucură că am reușit să ne vedem nu doar la un workshop online, ci și în carne și oase în Tabăra Trăiește în inima ta! A fost o experiență minunată atât pentru mine cât și pentru voi, prietenii mei.
Când eram mică, îmi doream să devin doctoriță, să vindec oamenii…in clasa l am văzut prima oară sub lentilele unui microscop performant,”viață” în secțiunea unei frunze, și a unei picături de apă, și mi-am dorit să fiu cercetător… după câțiva ani,arheolog..dar am renunțat, căci mă gândeam că dacă am familie & copiii..nu e cea mai bună alegere… în liceu,..prima dragoste..mici încercări de”poetă”…copiam aforisme,maxime și cugetări..vroiam să devin psiholog,dar cu sensibilitatea mea..mi-am spus că nu reușesc decât să iau asupra mea din suferințele pacienților, și mă îmbolnăvesc eu…apoi,aș fi vrut profesoară (de franceză)dar urmau anii de stagiatură la țară..și pentru că părinții mei erau economiști,am optat spre altceva, care să fie,” în oraș” și am devenit ingineră… și-ntr-o f. scurtă perioadă,ing-profesor, când am simțit că reprezint ceva, mai ales când mă opreau elevii să mă întorc la liceu..dar eu considerăm că e mult mai bine „să-mi păstrez nervii în perfectă stare”, pentru educația fetițelor mele.. apoi, după1- 2 ani,..am devenit șomeră..( restul,nu mai e în contextul subiectului)
Acum am muuult timp la dispoziție,(sunt ȘI pensionară) fac „mai nimic”, ” nu-mi ajunge timpul”, încep 100 de activități..90% nu le finalizez, nimic nu-mi convine..sunt tristă, aproape nimic nu mă mai bucură,/ nu-mi doresc… și apropos de iubirea de sine…0
Cînd știu cum eram+arătam până după 50 ani..și acum nu mă recunosc în oglindă..îmi vine să plâng..+alte răsturnări de situație(financiară)nu mai am nici „un licăr de bucurie a vieții personale”…
Dacă mă întreabă cineva:”ce-ți dorești?” nu știu care ar fi răspunsul…De câțiva ani mă „mobilizez(cam stângaci,ce-i drept)să nu mă cufund în depresia,ușoară,în care am alunecat de ~ 6ani..
Am observat că nu mă pot lăsa”cuprinsă”total de meditație..sau ioga…prea multe gânduri am și mă pierd de meditație…sunt prea lucidă…
Of!Of!Of !câte ar mai fi de descifrat din viața mea…dar nu vreau să plictisesc pe nimeni.. vreau însă să aflu eu ce se petrece în sufletul meu…cum să devin un om normal…vesel…mi s-au spus și mie mereu „ce voce caldă și plăcută ai” … acum, doar că sunt răstită, urâcioasă, că nimic nu-mi convine, că critic,.. că nu mai sunt cum am fost…asta mă doare ENORM..plâng și nu mă mai pot opri din plâns..e disperarea omului pierdut
Nu mai pot să scriu, că nu mai văd mai nimic.. Scuze pentru tot!
Oricât de dificile ar fi încercările vieții, ai întotdeauna posibilitatea să alegi cum să reacționezi la ele. Ai privit cerul astăzi? Te-ai uitat la zborul păsărilor? Ai ascultat foșnetul frunzelor în bătaia vântului? Îți dai seama câți oameni nu mai pot face asta deși ar vrea? Înțelegi acum cât de binecuvântată ești?