Povestea celor doi frați

Nu cu mult timp în urmă trăiau pe o insulă izolată doi frați.

O sa îi numesc John și Jack.

Ei erau de vârste oarecum apropiate, și trăiau pe acea insulă de când își aduceau aminte.

Insula era o gazdă confortabilă, le oferea strictul necesar și aveau o viață decentă.

Petecul de pământ pe care își trăiau zilele era un pic mai mic decât un cartier dintr-un oraș de provincie. Aveau un mic izvor cu apă curată, iar hrana era compusă mai ales din pește și fructe de pădure.

Zilele lor semănau foarte mult una cu alta și în mare parte din timp pescuiau, adunau fructe și dormeau la umbră. Viața lor era confortabilă dar și plictisitoare… ar spune unii.

Și au trecut încă niște ani peste cei doi frați, și condițiile au început să se schimbe încet – încet.

John a observat ca a crescut nivelul oceanului și a înghițit o bună parte din plajă. Jack a remarcat că peștii erau din ce în ce mai puțini și era necesar să înoate tot mai mult în larg pentru a găsi suficienți pentru o masă decentă.

Într-o zi, amândoi au avut surpriza neplăcută să constate că, fructele din pădure erau pe terminate și nu mai creșteau altele la fel de repede ca altădată.

Aceea a fost ziua în care Jack i-a spus lui John ca aveau de luat o decizie legată de viitorul lor pe insulă. Toate semnele arătau că vor veni vremuri și mai grele.

John i-a răspuns că e doar o perioadă trecătoare și că lucrurile vor reveni la normal, așa cum au fost mai demult.

Jack s-a încruntat, a dat din cap în semn de dezaprobare, a tăcut, și după o scurtă perioadă, a plecat să se plimbe prin pădure.

John s-a întins lângă foc și s-a pus să doarmă pe un pat de frunze.

A doua zi de dimineață Jack i-a spus lui John că a luat o decizie importantă.

„Am decis să construiesc o plută și să plec de pe insulă. Sper că vrei să vii cu mine…” a spus Jack în timp ce se uita în larg.

„Ai înnebunit Jack? Cum poți să pleci dintr-un loc atât de confortabil și în care poți să trăiești fără nici o grijă?” i-a răspuns John.

„În caz că nu ai observat, peștele devine tot mai puțin, fructele nu mai cresc în pădure și oceanul mai are puțin și va înghiți întreaga insulă. Ceea ce faci tu acum, este să accepți că vei muri odată cu insula. Dacă lucrurile vor continua în același mod, e o chestiune de câteva luni până vom muri de foame sau ne va inunda oceanul. Acceptă realitatea!” a spus pe un ton ridicat Jack.

„Ești nebun Jack! O să mori dacă pleci de aici! Nici nu ai idee câte pericole sunt în largul oceanului! Ție nu îți este frică?” a întrebat John.

„Îmi este foarte frică, însă îmi este mult mai frică să rămân aici, din moment ce știu ca acest mic paradis compus din siguranță și confort e pe cale să se sfârșească. Tu ești cel nebun dacă îți închipui că schimbările care urmează să se întâmple nu te vor doborî! Prefer să îmi asum riscul de a naviga și de a-mi urma instinctul pe o mare neprietenoasă, decât să regret că mi-a fost frică toată viața să scot capul din carapace!” a concluzionat Jack pe un ton foarte afectat.

„Dar Jack, mă tem de amândouă alternativele! Nu pot lua o decizie! Mai am nevoie de timp!” a cerut John.

Nu știu cum se termină povestea.

Nu știu dacă John l-a însoțit pe Jack pe ocean, și nici dacă Jack a ajuns pe o altă insulă mai primitoare.

Dar știu un lucru sigur. Știu că Jack este un învingător!

Pentru ca și-a asumat riscul de a naviga în necunoscut atunci când rămasul pe loc nu a mai fost o soluție viabilă.

Și da, e posibil să nu fi ajuns pe o altă insulă în această călătorie temerară, dar viața și istoria ne învață următorul lucru: pentru fiecare 10 de Jack care au plecat pe ocean părăsind o insulă care se scufundă, vor fi 1, 2 sau mai mulți care vor ajunge la destinația pe care și-au propus-o.

În schimb, fiecare John, rămas captiv pe propria insulă care devine din ce în ce mai strâmtă și mai neprimitoare, este un învins!

* Sursa: Dan Luca 5 am coaching