Izolarea ne-a amintit…
Că orice regăsire
Înseamnă ca-ntâi să te pierzi
Că fuga nebună-n neștire
E o luptă ce-i bine să o pierzi.
Izolarea ne-a amintit…
Ce importanți suntem noi pentru NOI
Și cât de aiurea era ce făceam
Când ne întâneam față în față doar trupuri,
Cu ochii azvârliți pe-un ecran.
Pierduți printre selfie-uri și poze de vis din vacanțe,
Nici nu știam că omul ce-n față stătea
Ne privea poate pentru ultima dată
Și tot pentru ultima dată …ne-atingea.
Acum ne dorim un minut cu ardoare,
Să ne strângem în brațe și să ne privim,
Îmbrățișate să stea sufletele noastre,
Iar noi de fericiți că trăim, ”să murim”.
Am stat prizonierii minților noastre,
Până ce viața o pauză mare ne-a dat.
Și-acum în acvarii trăim și departe
De tot ce-am dorit cu adevărat.
Veni-va ea ziua senină în care
Noi iarăși în ochi ne-om privi
Și mâinile noastre s-or ține cam tare
Și-n brațe de dor ne-om strivi.
Privește acum adânc câtre tine,
Trimite-ți lumina spre-o stea,
Și roag-o pe ea să-i vegheze
Pe toți care-s dragi în inima ta.
Din suflet promite-ți acuma
Că atunci când vei ieși, vei TRĂI.
O viață pe care ai avut-o
Dar n-ai știut a o prețui.
Când vei ridica iarăși privirea
Spre cerul pe care nu îl vedeai
Vei înțelege ce e Regăsirea.
Și vei face din viața-ți un Rai.
Namaste!
S-ar putea să-ți placă și poezia ”Aici și acum suntem noi” pe care o găsești aici: https://daniela-floroiu.ro/aici-si-acum-suntem-noi/
Sau
O poveste pe care am tradus-o pentru tine. O găsești aici: https://daniela-floroiu.ro/oul-dumnezeu-eu/
Foto credit: https://pixabay.com/ro/
